Alegeți mai întâi un format simplu, precum să stați într-un picior, să mergeți călcâi-la-vârf de-a lungul unei linii de bandă pe podea, sau să echilibrați un săculeț cu fasole pe cap în timp ce mergeți, deoarece acestea oferă o modalitate ușoară de a măsura progresul fără echipament special. Jucați-vă pe o suprafață moale, plată, precum covorul sau iarba, mai degrabă decât pe una dură sau denivelată, deoarece jocurile de echilibru implică în mod natural căderi ocazionale, iar o suprafață permisivă reduce riscul de accidentare. Cronometrați fiecare încercare cu un cronometru sau numărați împreună cu voce tare, deoarece un număr comun oferă tuturor un obiectiv clar, comparabil, de bătut, în loc de un sentiment vag despre cine s-a descurcat mai bine. Faceți-o pe rând, nu lăsați pe toți să se echilibreze deodată, deoarece a-i privi pe alții încercând provocarea mai întâi dezvăluie adesea greșeli de evitat și construiește anticipare. Creșteți treptat dificultatea, precum închiderea ochilor, statul în picioare pe o pernă, sau adăugarea unei a doua sarcini precum aruncarea unei mingi în timp ce vă echilibrați, deoarece a sări direct la o versiune grea descurajează începătorii înainte de a-și construi abilitatea de bază. Păstrați un perete sau o piesă de mobilier solidă la îndemână pentru copiii mai mici care încă își dezvoltă echilibrul, deoarece a avea ceva de care să se prindă construiește încrederea de a încerca provocări mai dificile.