Alegeți povești cu o structură clară, simplă, nu o intrigă complicată, deoarece ascultătorii din jurul focului nu pot reciti un pasaj confuz așa cum ar face-o cu o carte, iar o poveste greu de urmărit pierde rapid atenția grupului. Coborâți vocea și încetiniți ritmul în momentele tensionate, nu le grăbiți, deoarece o tăcere bruscă atrage ascultătorii mult mai eficient decât volumul, iar ritmul controlează suspansul mai bine decât alegerea cuvintelor singură. Mențineți contactul vizual scanând tot cercul, nu fixând un singur ascultător sau focul, deoarece includerea tuturor în privirea dumneavoastră face ca întregul grup să simtă că povestea le este spusă direct lor. Lăsați o clipă de tăcere după o punte sau o răsturnare de situație, nu treceți imediat mai departe, deoarece acea pauză permite momentului să se așeze și oferă ascultătorilor timp să reacționeze înainte ca povestea să continue. Cunoașteți-vă finalul înainte de a începe, nu improvizați concluzia pe măsură ce mergeți, deoarece o poveste care se stinge fără o rezolvare clară îi lasă pe ascultători nemulțumiți chiar dacă tot ce a precedat-o a fost captivant. Ajustați conținutul înfricoșător la vârsta celui mai tânăr ascultător, nu a celui mai în vârstă, deoarece o poveste care pare blândă adolescenților poate speria cu adevărat un copil mic, iar un copil supărat pune de obicei capăt povestitului pentru întregul grup.