Începeți cu cele trei sunete de bază: o tobă bas făcută împingând aer prin buzele închise ca un 'B' dur, o tobă mică făcută împingând aer prin dinți ca un sunet 'K' sau 'T', și un hi-hat făcut cu un sunet rapid, ușor 'T' sau 'TS' aproape de partea din față a gurii, deoarece aceste trei sunete formează baza pe care se construiește aproape fiecare model ritmic. Exersați fiecare sunet încet și separat înainte de a le combina, deoarece a vă grăbi direct spre modele complete fără sunete individuale solide produce de obicei un ritm confuz, neclar, în loc de separarea clară de care are nevoie un beatboxing bun. Înregistrați-vă regulat cu telefonul, deoarece beatboxing-ul sună diferit în propriul cap decât pentru un ascultător, iar o înregistrare este singura modalitate fiabilă de a surprinde sunete care sunt prea slabe, prea aspre, sau prost sincronizate. Exersați sunete atât inspirând cât și expirând, astfel încât să puteți produce un ritm pe ambele respirații, deoarece a face sunete doar la expirare forțează un gol incomod în ritm de fiecare dată când trebuie să inspirați. Păstrați maxilarul relaxat și gâtul relaxat în timp ce exersați, deoarece tensiunea în aceste zone este o cauză comună a unei voci răgușite sau a durerii de gât după sesiuni lungi de exersare. Adăugați un bas sau un fredonat vocal doar odată ce cele trei sunete de bază de tobă se simt automate, deoarece a încerca să adăugați melodie înainte ca fundația ritmică să fie solidă face de obicei ambele părți să se destrame.