Îndoiți și grupați hârtia în secțiuni mici numite fascicule mai degrabă decât să încercați să coaseți sau lipiți o singură stivă uriașă, deoarece o stivă groasă unică nu se poate îndoi corect la cotor și crapă sau se destramă rapid, în timp ce mai multe fascicule subțiri se flexează natural când cartea se deschide. Marcați hârtia înainte de a o îndoi de-a lungul oricărei linii mai groase decât hârtia standard de imprimantă, deoarece îndoirea fără marcare zdrobește fibrele neuniform și produce o îndoitură aspră, crăpată, în loc de o pliere curată. Folosiți un pliator de os sau un instrument similar dur și neted pentru a marca complet fiecare pliere, deoarece pliurile făcute doar cu degetele sunt inconsistente și lasă pagini care nu se aplatizează odată legate. Păstrați ața de legare întinsă dar nu excesiv de strânsă în timp ce coaseți fasciculele împreună, deoarece ața trasă prea strâns încrețește și deformează hârtia, în timp ce ața lăsată prea slabă lasă paginile instabile și predispuse la deplasare. Lăsați orice lipici folosit în procesul de legare să se usuce complet sub o presiune ușoară, uniformă, precum a fi presat plat sub cărți grele, deoarece o carte închisă sau manipulată înainte ca lipiciul să se întărească deseori se deformează permanent sau se delaminaeaza mai târziu. Testați direcția firului hârtiei înainte de a începe un proiect, deoarece îndoirea împotriva firului rezistă mai degrabă decât ajută pliul și face ca paginile să vrea natural să se redeschidă în loc să stea plate.